
Prima dată se joacă ei, cei mari.
Interesant. Deși spui tot timpul că nu te mai poți juca așa cum o faceai când erai mic, țin câteodată să spun că te înșeli. De când suntem mici și până creștem ne bucurăm de aceeași jucărie: balonul.
Jucăria asta poate fi in muuulte feluri: frumoasă, colorată, afrodisiacă, cu puteri miraculoase: te face sa fi cu capul in nori. Ciudat, stările pe care această jucărie ți le oferă sunt practic aceleași, doar că din cauza anilor tu le simți diferit: cândva te uitai după balon și zâmbeai, acum îl cauți și apoi zâmbești,cândva îl respingeai să se ducă cât mai departe,acum îl dorești să fie cât mai aproape, atunci îl umflai, acum stă umflat,atunci plângeai dacă se spărgea, acum la fel. Nu știu ce este cu această jucărie dar tot ce face, face la fel și totuși urmările sunt altele.
In concluzie mă bucur de toate fazele ei și nu îmi pare rău că am crescut, in continuare spun: acum mă joc și mai mult.
P.S. singura data când cu această jucărie nu s-a jucat nimeni, am apărut eu, dar și atunci cineva s-a bucurat chiar dacă nu a folosit-o.
Mda….ciudată jucărie §
