Ai descoperit Frumusețea cărților, sau mai de grabă a idilelor detaliate in ele și ai început să scrii. Iți plac detaliile, insiști pe ele destul de mult. Cu timpul ai început să dai viață acestor idile chiar pe pielea ta, da pe pielea ta tatuată de urmele unghiilor care se înfrupta din carnea ta încercînd să îți spună: mai vreau. Am ajuns să nu mai știu dacă citesc sau chiar trăiesc o idilă, pentru că te descurci atât de bine. Mă faci să te citesc fără oprire, mă captivezi, trăiesc și simt orice detaliu, ai devenit expert. Citesc ca o nebună tot, nu țin cont de nimic și tot timpul ți-l dedic ție, mă las dusă de val și merg pe firul acțiunii până la capăt, nu las să îmi scape nimic, iau tot. Imi place cum scrii, experiența și perseverența ta satisfac nevoia mea de literatură. Scrie mult, scrie bine și continua să faci asta pentru că te pricepi. Indraznesc să îți cer un autograf, numai să știu că scrii in orice moment. Sunt pierdută, sunt goală, sunt ca o coală, scrie -mă. Modelează-mă cum vrei, poziționează-ți scrisul in pagină așa cum vrei, dar am o întrebare, tu știi să citesți între paranteze? §
